Modificările aduse de Ordinul 2513 / 22.10.2010 normativului C 107 / 2005

Modificarea esențială adusă de Ordinul 2513 din 22.10.2010 față de normativul C107 din 2005 privind calculul termotehnic al elementelor de construcție ale clădirilor, ce afectează direct producatorii de tâmplărie termozolantă constă în creștrea exigențelor de izolare termică a tâmplăriei exterioare, ca element de construcție.
Pentru a putea corespunde Normativului C107 / 2005, rezistența termică corectată a acesteia trebuia să fie mai mare decât cea minimă, R’min = 0.5 m2K/W pentru clădirile construite după anul 1998.
În condițiile modificării aduse de Ordinul 2513 din 22.10.2010, valoarea rezistenței termice minime corectate devine 0.77 m2K/W pentru clădirile construite după anul 2011.
Pentru a putea respecta condițiile acestui ordin, trebuie mai întâi înțeleasă semnificația mărimii cerute.
Rezistența termică corectată a unui element de construcții (R’) reprezintă valoarea rezistenței globale la transmiterea căldurii a acestuia, în condiții de transfer termic unidirecțional (R) și corectată ulterior, considerând punțile termice în cadrul suprafeței de transfer a elementului respectiv de construcție sau aflate în zone adiacente.
În cazul tâmplăriilor exterioare elementul de construcție este însăși fereastra iar suprafața de transfer termic este suprafața cuprinsă între laturile orizontale și verticale ce delimitează golul în care intră respectivă fereastră.
Formula de calcul a rezistenței termice corectate este:
           

unde:
U’   este coeficientul de transfer termic corectat;
R    este rezistența globală la transmiterea căldurii, determinată în condițiile de transfer termic unidirecțional;
A     este suprafața golului din perete în care se încadrează tâmplăria;
Ψ    reprezintă surplusul de flux termic determinat de o punte termică liniară;
l     reprezintă lungimea punții termice în care se manifestă surplusul de flux termic transferat;
χ     reprezintă surplusul de flux termic realizate prin punțile termice punctuale.

Altfel spus, coeficientul de transfer termic corectat se poate calcula cu formula:



n care factorul  reprezintă coeficientul de transfer termic total al respectivului element (U). În cazul ferestrelor transferul termic considerat unidirecțional se face prin cel puțin două suprafețe, cea de sticlă și cea de profil, coeficientul de transfer termic total fiind media ponderată a coeficienților de transfer a celor două materiale în funcție de suprafețele ocupate.

unde:
Uf    este coeficientul de transfer termic al profilelor;
Ug    este coeficientul de transfer termic al sticlei
Af    este suprafața ocupată de profile
Ag    este suprafața ocupată de sticlă.

Considerând că Af + Ag = A, relația (2) devine



Practic, ecuația coeficientului de transfer termic corectat conține media ponderată a coeficienților de transfer termic a materialelor constituiente dar și corecțiile ce survin datorită punților termice liniare și punctiforme. Puntea termică liniară cel mai des întâlnită este cea dată de distanțierul geamului termoizolant. Punțile termice punctuale ar putea fi penele de ajustarea poziției ferestrei în golul zidăriei, dacă sunt realizate dintr-un material conducător termic.

Conform Ordinului 2513 ferestrele ce se vor monta  pentru clădirile de locuit vor trebui să aibă rezistența temica corectată minimă R’min = 0.77 m2K/W, ceea ce înseamnă un coeficient de transfer termic corectat maxim U’max = 1.3 W/m2K.

Pentru un exemplu practic vom considera o fereastră în două canate de 1300 mm x 1300 mm.
Aria totală este A = 1.69 m2.
Aria geamului (oferită mai exact de programele de calcul) o putem considera Ag = 1.0 m2.
Aria suprafeței opace, acoperită de profil va fi diferența, Af = 0.69m2.

Fixarea în perete o vom considera făcută cu șuruburi speciale de montaj, urmând că penele de poziționare să fie scoase de pe laterale și din partea superioară, evitând punțile termice punctiforme.
În aceste condiții vom încerca să satisfacem cerința normativă utilizând diferite materiale.
Este evident că, pentru a obține o valoare U’max = 1.3 W/m2K, coeficientul de transfer termic al profilelor trebuie să se apropie de valoarea respectivă iar geamul să îl aibă chiar mai mic.
Vom considera profile cu mai mult de 3 camere, având Uf = 1.3 W/m2K, cu armatura inclusă și un geam Low-E cu Argon, având Ug = 1.0 W/m2K.
Este de reținut faptul că valorile oferite de producătorii de sticle pentru coeficientul de transfer termic, sunt considerate pentru mijlocul suprafeței de geam, în condițiile respectării distanței specificate între foile de sticlă.
Puntea termică realizată de distanțierul din aluminiu al geamului termoizolant va fi străbătută de un flux termic suplimentar  Ψ = 0.08W/mK iar lungimea benzii de influență a acestei punți termice este egală cu perimetrul geamului, în cazul nostru fiind l = 6.1 m.
Făcând înlocuirile în ecuația (4), vom obține:


In acest caz U’ = 1.411 W/m2K> 1.3 W/m2K = U’max, cerința nefiind satisfăcută.

O soluție ar fi să schimbăm geamul cu unul din trei foi de sticlă, cu un coeficient de transfer termic mai mic, Ug2 = 0.7 W/m2K.
În acest caz ecuația ar deveni:


De această dată coeficientul de transfer termic corectat este mai mic decât cel maxim prevăzut de normativ, U’ = 1.23 W/ m2K <1.3 W/m2K = U’max, cerința normativului C107, amendat de Ordinul 2513/22.10.2010, fiind îndeplinită.

O altă metodă de a scădea valoarea coeficintului de tranfer termic corectat este prin reducerea fluxului termic suplimentar realizat de distanțierul din aluminiu al geamului termoizolant. Folosind tehnologii “warm edge” fluxul termic suplimentar prin această punte termică poate scade până la Ψ = 0.04 W/mK. Făcând aceste înlocuiri în formula (5), vom obține:



Deoarece U’ = 1.267 W/m2K  1.3 W/m2K = U’max, cerința este iarăși satisfăcută.

Pentru a ajunge la rezultatul dorit putem jongla cu trei termeni și anume cu fluxurile termice ce străbat suprafața de sticlă, de profil și puntea termică. Este interesant de remarcat ponderea pe care o ocupa fiecare flux în ecuația generală a coeficientului de transfer termic corectat. Luând ca bază ecuația (5) în care au fost considerată formula “clasică” re realizare a ferestrelor, cu profilele penta sau hexa camerale, geamul dublu, Low-E cu Argon și distanțierul de aluminiu, ponderea fluxurilor termice raportate la suprafața totală este următoarea:



Procentual fața de coeficientul de transfer termic corectat, ponderea prin aceste elemente este urmatoarea:
- 0.59 / 1.41 = 42% transfer termic prin sticlă,
- 0.53 / 1.41 = 38% transfer termic prin profile;
- 0.29 / 1.41 = 20% transfer termic datorat punții termice a distanțierului de aluminiu.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează


ing. Dragos Sima

Consultant tehnic și de calitate

Patronatul Producatorilor de Tamplarie Termoizolanta

Bucuresti,  Sector 1, Cod postal: 011442
Str. Alexandrina nr. 20-22, etaj 2

Tel: 021-311 1630, Fax: 021-311 8010
Cont: RO12.BACX.0000.0008.8107.7000
Unicredit Tiriac Bank, Sucursala Orizont
CIF: 16882425

Introduceți datele de mai jos pentru a primi noutățile din domeniul tamplăriei termoizolante direct pe email

Actele pentru înscrierea în PPTT:
Adeziune
Identificare
Inscriere
Top